Omagiu in memoria lui Saito Sensei

MORIHIRO SAITO 9 DAN AIKIKAI

Omagiu adus de catre T.K. CHIBA Sensei 8 Dan Aikikai

Acest text a aparut initial in Biran, the Aikido Journal of Birankai/USAF-Western Region.© Birankai international - http://www.birankai.org

• Lumea Aikido-lui se vede inca o data indoliata din cauza unei pierderi imense, aceea a lui Morihiro Saito care a murit in 13 mai 2002. Timp de multi ani el a urmat invataturile fondatorului, Morihei Ueshiba si a fost unul dintre elevii sai cu grad mare. El a devenit gardianul templului Aikido de la Iwama. De o maniera sau alta, marea influenta a lui Saito Sensei se exercita inca pe aproape toate continentele. El numea foarte des ceea ce facea Aikido Traditional si fara dubiu gasim in esenta sa, chiar si din punct de vedere istoric, ca urma unei transmisii directe ale invataturilor fondatorului era prezenta. 

 O-Sensei si elevul sau Saito Sensei

• Am avut sansa de a participa la cursurile lui Saito Sensei atunci cand am intrat in dojo-ul de la Iwama ca uchi-deshi la sfarsitul anilor 50 si in egala masura in timp ce preda la Hombu Dojo o duminica pe luna la inceputul anilor 60.
• Cateodata am inca impresia de a auzi sunetul pasilor sai atunci cand iesea din casa sa dimineata pentru a parcurge cei 50 de metri ce il separa de dojo-ul de la Iwama unde el venea sa predea la primul antrenament al zilei. In timp ce sunetul particular al incaltarilor sale din lemn(geta) rasuna printre pinii inghetati trebuia sa fiu pregatit, gandind "uite ca soseste". Trebuia sa fiu pregatit nu doar pentru antrenament pe tatami dar in egala masura pentru a fi sigur ca toate lucrurile pregatitoare au fost facute corect. Nici macar un lucru simplu nu trebuia uitat, nici macar o singura data.
• Saito Sensei asigura la Iwama primul antrenament de dimineata si cursul de seara de fiecare data cand nu era de serviciu la caile ferate.
• O-Sensei de asemenea preda cateodata seara sau venea doar pentru a observa. El ramanea asezat in fata kamisa fara sa spuna un cuvant, nemiscat, cu o privire de vultur, in timp ce Saito Sensei tinea antrenamentul. El punea foarte des accentul pe notiunea katai-keiko, care poate fi tradusa prin "solid" dar care vrea sa spuna cu energie, viguros, din toate fortele, fara a economisi puterea, fara sa se juca.

 

 Dojo-ul lui O-Sensei de la Iwama

• Atat antrenamentele cat si atmosfera care domnea la Iwama erau nu doar diferite de ceea ce experimentasem pana atunci la Hombu Dojo, din contra erau opuse din toate punctele de vedere. La Hombu Dojo accentul era pus pe curgerea ki-ului atat de mult incat la Iwama am fost pierdut total.
• Marea majoritate a practicantilor de la Iwama erau fermieri din zona, oameni care lucrau din greu in agricultura toata ziua. Oasele lor erau groase si forta lor fizica era foarte mare. Ei erau tipul de oameni ai regiunii pe care il numim " Mito kishitsu", cu un caracter puternic, brav. Era de fapt o cultura diferita de ceea ce se gasea la Hombu Dojo din Tokyo. Traind in capitala , practicantii de la Hombu Dojo erau fie angajati in birouri, intelectuali, oameni de afaceri fie politicieni sau studenti.
• Practicantii de la Hombu Dojo care se aventurau la Iwama  pareau oraseni palizi si slabi in comparatie cu oamenii de la tara cu care se antrenau. Si este adevarat ca practicantii de la Iwama ne tratau ca pe niste elevi de la Hombu Dojo atat prin provocari dar si prin viata dura pe care ne-o faceau. Era o chestiune de supravietuire pentru membrii de la Hombu, chiar si pentru uchi deshi din care faceam parte. Si pe culmea acelui munte pe care trebuia sa il urcam din toate fortele se gasea Saito Sensei.
• Bineinteles Iwama nu era foarte populara in ochii uchi deshi-lor de la Hombu Dojo, nu doar din cauza provocarilor ce le erau aruncate dar si din cauza ca, obligatiile lor zilnice ca uchi deshi la Iwama erau foarte penibile: lucrul in agricultura, curatirea Dojo-ului si a templului...In plus trebuiau sa se ocupe de cuplul de batrani: O-Sensei si sotia sa. Acestea, marea majoritate a tinerilor de la oras nu puteau sa le suporte, obisnuiti cu o viata trepidanta si cu luxul vietii de la oras.

   Saito Sensei si maestrul sau antrenandu-se in aer liber

• Din cand in cand, in timpul zilei, O Sensei tinea cursuri in exteriorul dojo-ului. Mare parte a timpului lucrul intensiv de yokogi-uchi singur sau cu partener constituia esentialul cursului. Este vorba despre o metoda de antrenament traditionala bine cunoscuta in scoala Jigen de Kagosima, din sudul Japoniei, care consta in a lovi continuu legaturi de crengi proaspat taiate dispuse pe o stuctura de lemne incrucisate. In timpul primei participari la acest gen de antrenament am ramas fara piele pe palme si am inceput sa sangerez dupa 10 minute de antrenament.
• Saito Sensei parea ca simte mereu prezenta lui O Sensei fie ca era fizic sau nu prezent la Iwama si invataturile sale aveau mereu acelasi continut: bazele, katai-keiko.
• Imi amintesc in mod special o demonstratie pe care a efectuat-o impreuna cu alti Shihani in fata lui O Sensei in timpul celebrarii anului nou la Hombu Dojo. El a aratat katate dori de la ikkyo la yonkyo asa cum el preda la cursuri. El stia cat de imprudent era sa arati altceva in fata lui O Sensei.

Morihiro Saito Sensei

• Sunt constient de serviciile aduse de Saito Sensei in lumea Aikido-ului si de imensa sa contributie. In ceea ce ma priveste, nu consider doar ca el a fost unul dintre cei mai mari profesori de Aikido dar si ca el a fost foarte devotat lui O Sensei si sotiei sale in ultimii lor ani ai vietii. Este evident proba unui respect profund si o lolialitate statornica inspre profesorul sau.
• Ma intreb des daca as fi avut forta mentala pentru a atinge un astfel de grad de altruism si de a face un astfel de volum de munca, o sarcina pe care chiar si membrii propriei familii a lui O Sensei au ezitat sa o indeplineasca.
• Imediat ce ajungem sa cunoastem caracterul lui O Sensei si a sotiei sale, am putea cu usurinta sa ne imaginam ca sarcina nu era una usoara. Existau valori foarte diferite de cele ale japonezilor din ziua de azi. Atunci cand ma gandesc la acest lucru, ma intreb daca nu exista ceva mult mai puternic decat simplul respect si fidelitate cu privire la relatiile dintre Saito Sensei si profesorul sau. Imi imaginez ca Saito Sensei a fost initiat intr-un fel de arta de a trai pe care a ascuns-o in fundul inimii sale si a dus-o cu el in mormant. Pentru mine este vorba despre modelul perfect clasic, intrupat, al esentei artei razboinicului.

• In timp ce generatiile se succed, aceasta parte a vietii lui Saito Sensei tinde a se sterge din memorie sau, sa dispara in profitul istoriei oficiale a Aikido-ului aceea pe care o prezinta autoritatile oficiale ale Aikido-ului prezent. Acest aspect privat al istoriei Aikido-ului - devotamentul de care a dat dovada Saito Sensei care a pus familia sa si pe el insusi la dispozitia lui O Sensei - merita a fi tratata cu respect si recunostinta si ar trebui transmis din generatie in generatie. Cred ca este responsabilitatea mea de a scrie aceste randuri, ca martor direct a unei parti a acestei istorii. 

• Astfel termin aceasta elegie pe care am vrut sa o ofer in onoarea lui Saito Sensei.

• Ma rog din toata inima ca el sa se odihneasca in pace.

Gassho
Palm to Palm,
T.K. Chiba
San Diego, Californie
16 mai 2002