CALEA LIBERTATII - Interviu cu Sensei Daniel TOUTAIN (Partea I)

Sunt foarte putini practicanti de Aikido care au avut sansa sa studieze cu trei maestri apropiati de fondatorul Aikido-ului: Noro Masamichi, Tamura Nobuyoshi si Saito Morihiro. Nu este nimeni care sa fi devenit apropriat de cei trei si sa petreaca cate 10 ani alaturi de fiecare dintre ei in afara lui Daniel TOUTAIN. Acesta este unul dintre adeptii care a avut parte de un parcurs dintre cele mai bogate in Aikido. Dupa aproape o jumatate de secol de la debutul in Aikido, Daniel TOUTAIN este astazi unul dintre maestrii acestei discipline.

Daniel Toutain  la NAMT10, venit sa isi prezinte omagiile lui Tamura Nobuyoshi

Cum va petreceti zilele?

(Zambeste) Cand nu sunt plecat pentru a tine stagii imi incep ziua la ora 7 dimineata cu un antrenament personal. Acesta este compus dintr-o sedinta de meditatie urmata de practicarea de suburi de ken si de jo. Lucrez diverse alte lucruri in alte momente ale zilei, dar aceasta este baza antrenamentului meu cotidian. In fiecare luna in Dojo avem stagii de Uchi-Deshi in care zilele de antrenament incep in acelasi fel. Programul de antrenament al acestor stagii este insa mult mai complet cacI, in timpul zilei sunt mai multe antrenamente. In timpul acestor stagii specifice trebuie sa ma ocup de elevii mei si antrenamentul meu personal trece pe locul doi. Perfectionarea suburi-urilor constituie deci baza antrenamentului meu personal.

(Nota autorului:

- Ken: sabie. Denumeste sabia de lemn folosita in Aikido,

- Jo: baston. In Aikido are aproximativ1,28 m

- Suburi: Exercitii prin care sunt repetate miscari de baza, taieri de ken sau lovituri de jo.)

Ce cautati dumneavoastra in aceste suburi?

(Zambeste) Perfectiunea! Unitatea totala intre corp si arme.

Practicarea de suburi in fiecare zi este cel mai pretios sfat pe care mi l-a dat maestrul meu Saito Sensei. ''Sapati, cautati...o comoara este ascunsa in interior!'' spunea La Fontaine(zambeste)

Am vazut un reportaj despre Pablo Casals, un mare violoncelist. Jurnalistul la intrebat cum se desfasoara zilele sale si el ia raspuns asa: "Imediat ce ma trezesc , ziua mea incepe cu repetarea gamelor la pian urmate de repetarea gamelor la violoncel. De abia dupa aceea, dupa micul dejun, incep sa lucrez diverse partituri." Programul sau cotidian ma impresionat. Mi-am spus ca daca un asemenea virtuos si maestru in arta sa continua sa se perfectioneze in acest fel in fiecare zi, cu siguranta ca el a gasit cheia pentru a cauta perfectiunea. Am vazut alte reportaje despre mari dansatori si ei explicau acelasi lucru!

Aceasta demonstreaza ca trebuie sa ramanem elevi pentru eternitate! Vad foarte des profesori care nu se mai antreneaza. Multumindu-se doar cu ceea ce au invatat nu fac decat sa isi opreasca evolutia. Trebuie sa te pui tot timpul sub semnul intrebarii pentru a avansa. Este important pentru propria persoana si, daca predam, este totodata o lectie pentru elevii nostrii. O lectie prin exemplul dat!

Acest studiu aprofundat si repetarea bazelor este deci cel mai pretios sfat pe care l-am primit de la Saito Sensei. El mi-a spus: "practica si perfectioneaza-ti suburi-urile in fiecare zi si ai sa vezi ca tehnica ta cu mainile goale se va perfectiona si ea". De aceea zilele mele sunt programate asa, cu suburi. Am ajuns la un moment dat sa fac cate 2500 de suburi in fiecare dimineata acum cativa ani.

Prefer sa ma consacrez tehnicilor cu mana goala seara. Din obisnuinta, fara dubiu, asa era si la Iwama. Imi place deci sa practic meditatia si suburi dimineata devreme, atunci cand totul este inca linistit. Debutez intotdeauna printr-o sedinta scurta de meditatie, 15 minute in general, dar foarte necesara. Unul dintre scopurile Aikido-ului este gasirea armoniei, a unitatii. Practicarea de suburi permite cautarea unitatii intre corp si arma utilisata. Cautam sa devenim una cu jo-ul sau cu ken-ul, sa le facem sa devina o prelungire a corpului nostru. Aceasta munca de unitate cu tine insuti permite sa descoperim foarte multe lucruri in interiorul nostru. Mai intai trebuie sa ne armonizam cu noi insine inainte de a reusi sa ne armonizam cu cei din jurul nostru. Este o munca realizabila in fiecare zi, fara sfarsit.

Practica cotidiana de suburi este o practica de baza care imi permite sa raman in contact cu esenta acestei discipline. Este un fel de "misogi", de purificare. Cu trecerea timpului, acesta va merge dincolo de a fi doar un gest...

(Nota autorului:-Pablo Casals: 1876 – 1973; Celebru violoncelist, compozitor si sef de orchestra)

Daniel Toutain impreuna cu Michel Close, la Sakura dojo din Aywaille(Belgia), dojo-ul central al FUNDAMENTAL AIKIDO ASSOCIATION.

EXAMENE GRADE KYU

La jumatatea lunii martie, la Aiki-Dojo Timisoara a avut loc o sesiune de examene Kyu (Taijutsu si Buki Waza) pentru copii si adulti.

Cei mici au impresionat prin seriozitate si concentrare, nu s-au lasat intimidati de prezenta parintilor in Dojo. De asemenea au demonstrat ca Aikido nu este o joaca pentru ei.

Cei mari au aratat precizie in miscari si atentie la detalii. De asemenea au demonstrat ca nu este loc de graba in Aikido si ca insusirea cum trebuie a bazelor este primul pas in Aikido.

Felicitari celor examinati si multumiri colegilor lor, care au avut un rol important in progresul acestora !!!
Intreaga galerie foto o gasiti la adresa urmatoare:http://www.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fplus.google.com%2Fphotos%2F110506277726995585469%2Falbums%2F5868321488681154737%3Fauthkey%3DCKeTpaCmqsmFoAE&h=xAQGLHiB7

Aiki-Ken, Aiki-Jo

Incepand din 2013 am introdus un curs de arme in cadrul scolii noastre de Aikido. Aiki-Ken si Aiki-Jo asa cum sunt ele cunoscute fac parte integrala din practica cotidiana de Aikido.

Este cunoscuta o fraza lasata de Morihiro Saito Shihan in legatura cu lucrul armelor in Aikido atunci cand a fost intrebat cat la suta din Aikido reprezinta lucrul cu armele. El a raspuns: " Tai-Jutsu 33%, Aiki-Ken 33%, Aiki-Jo 33% plus persoana care practica = 100%"

Mai jos am postat cateva filmulete cu practica armelor in cadrul FUNDAMENTAL AIKIDO ASSOCIATION, asa cum Sensei Daniel TOUTAIN ne-o preda noua, asa cum el a invatat de la Sensei Morihiro SAITO care la randul sau a invatat direct de la O-Sensei MORIHEI UESHIBA.

VACANTA DE IARNA

In perioada 22.12.2012 - 06.01.2013 nu se vor efectua antrenamente in cadrul AIKI-DOJO TIMISOARA. Antrenamentele se reiau luni 07.01.2013. Profit pentru a va anunta ca din anul 2013 am introdus inca o sedinta de antrenamente care se va tine in fiecare luni si in care vom practica Aikiken(lucrul cu sabia) si Aikijo (lucrul cu baston-ul).
Urez tuturor practicantilor vacanta placuta si sarbatori fericite.

Omagiu in memoria lui Saito Sensei

MORIHIRO SAITO 9 DAN AIKIKAI

Omagiu adus de catre T.K. CHIBA Sensei 8 Dan Aikikai

Acest text a aparut initial in Biran, the Aikido Journal of Birankai/USAF-Western Region.© Birankai international - http://www.birankai.org

• Lumea Aikido-lui se vede inca o data indoliata din cauza unei pierderi imense, aceea a lui Morihiro Saito care a murit in 13 mai 2002. Timp de multi ani el a urmat invataturile fondatorului, Morihei Ueshiba si a fost unul dintre elevii sai cu grad mare. El a devenit gardianul templului Aikido de la Iwama. De o maniera sau alta, marea influenta a lui Saito Sensei se exercita inca pe aproape toate continentele. El numea foarte des ceea ce facea Aikido Traditional si fara dubiu gasim in esenta sa, chiar si din punct de vedere istoric, ca urma unei transmisii directe ale invataturilor fondatorului era prezenta. 

 O-Sensei si elevul sau Saito Sensei

• Am avut sansa de a participa la cursurile lui Saito Sensei atunci cand am intrat in dojo-ul de la Iwama ca uchi-deshi la sfarsitul anilor 50 si in egala masura in timp ce preda la Hombu Dojo o duminica pe luna la inceputul anilor 60.
• Cateodata am inca impresia de a auzi sunetul pasilor sai atunci cand iesea din casa sa dimineata pentru a parcurge cei 50 de metri ce il separa de dojo-ul de la Iwama unde el venea sa predea la primul antrenament al zilei. In timp ce sunetul particular al incaltarilor sale din lemn(geta) rasuna printre pinii inghetati trebuia sa fiu pregatit, gandind "uite ca soseste". Trebuia sa fiu pregatit nu doar pentru antrenament pe tatami dar in egala masura pentru a fi sigur ca toate lucrurile pregatitoare au fost facute corect. Nici macar un lucru simplu nu trebuia uitat, nici macar o singura data.
• Saito Sensei asigura la Iwama primul antrenament de dimineata si cursul de seara de fiecare data cand nu era de serviciu la caile ferate.
• O-Sensei de asemenea preda cateodata seara sau venea doar pentru a observa. El ramanea asezat in fata kamisa fara sa spuna un cuvant, nemiscat, cu o privire de vultur, in timp ce Saito Sensei tinea antrenamentul. El punea foarte des accentul pe notiunea katai-keiko, care poate fi tradusa prin "solid" dar care vrea sa spuna cu energie, viguros, din toate fortele, fara a economisi puterea, fara sa se juca.

 

 Dojo-ul lui O-Sensei de la Iwama

• Atat antrenamentele cat si atmosfera care domnea la Iwama erau nu doar diferite de ceea ce experimentasem pana atunci la Hombu Dojo, din contra erau opuse din toate punctele de vedere. La Hombu Dojo accentul era pus pe curgerea ki-ului atat de mult incat la Iwama am fost pierdut total.
• Marea majoritate a practicantilor de la Iwama erau fermieri din zona, oameni care lucrau din greu in agricultura toata ziua. Oasele lor erau groase si forta lor fizica era foarte mare. Ei erau tipul de oameni ai regiunii pe care il numim " Mito kishitsu", cu un caracter puternic, brav. Era de fapt o cultura diferita de ceea ce se gasea la Hombu Dojo din Tokyo. Traind in capitala , practicantii de la Hombu Dojo erau fie angajati in birouri, intelectuali, oameni de afaceri fie politicieni sau studenti.
• Practicantii de la Hombu Dojo care se aventurau la Iwama  pareau oraseni palizi si slabi in comparatie cu oamenii de la tara cu care se antrenau. Si este adevarat ca practicantii de la Iwama ne tratau ca pe niste elevi de la Hombu Dojo atat prin provocari dar si prin viata dura pe care ne-o faceau. Era o chestiune de supravietuire pentru membrii de la Hombu, chiar si pentru uchi deshi din care faceam parte. Si pe culmea acelui munte pe care trebuia sa il urcam din toate fortele se gasea Saito Sensei.
• Bineinteles Iwama nu era foarte populara in ochii uchi deshi-lor de la Hombu Dojo, nu doar din cauza provocarilor ce le erau aruncate dar si din cauza ca, obligatiile lor zilnice ca uchi deshi la Iwama erau foarte penibile: lucrul in agricultura, curatirea Dojo-ului si a templului...In plus trebuiau sa se ocupe de cuplul de batrani: O-Sensei si sotia sa. Acestea, marea majoritate a tinerilor de la oras nu puteau sa le suporte, obisnuiti cu o viata trepidanta si cu luxul vietii de la oras.

   Saito Sensei si maestrul sau antrenandu-se in aer liber

• Din cand in cand, in timpul zilei, O Sensei tinea cursuri in exteriorul dojo-ului. Mare parte a timpului lucrul intensiv de yokogi-uchi singur sau cu partener constituia esentialul cursului. Este vorba despre o metoda de antrenament traditionala bine cunoscuta in scoala Jigen de Kagosima, din sudul Japoniei, care consta in a lovi continuu legaturi de crengi proaspat taiate dispuse pe o stuctura de lemne incrucisate. In timpul primei participari la acest gen de antrenament am ramas fara piele pe palme si am inceput sa sangerez dupa 10 minute de antrenament.
• Saito Sensei parea ca simte mereu prezenta lui O Sensei fie ca era fizic sau nu prezent la Iwama si invataturile sale aveau mereu acelasi continut: bazele, katai-keiko.
• Imi amintesc in mod special o demonstratie pe care a efectuat-o impreuna cu alti Shihani in fata lui O Sensei in timpul celebrarii anului nou la Hombu Dojo. El a aratat katate dori de la ikkyo la yonkyo asa cum el preda la cursuri. El stia cat de imprudent era sa arati altceva in fata lui O Sensei.

Morihiro Saito Sensei

• Sunt constient de serviciile aduse de Saito Sensei in lumea Aikido-ului si de imensa sa contributie. In ceea ce ma priveste, nu consider doar ca el a fost unul dintre cei mai mari profesori de Aikido dar si ca el a fost foarte devotat lui O Sensei si sotiei sale in ultimii lor ani ai vietii. Este evident proba unui respect profund si o lolialitate statornica inspre profesorul sau.
• Ma intreb des daca as fi avut forta mentala pentru a atinge un astfel de grad de altruism si de a face un astfel de volum de munca, o sarcina pe care chiar si membrii propriei familii a lui O Sensei au ezitat sa o indeplineasca.
• Imediat ce ajungem sa cunoastem caracterul lui O Sensei si a sotiei sale, am putea cu usurinta sa ne imaginam ca sarcina nu era una usoara. Existau valori foarte diferite de cele ale japonezilor din ziua de azi. Atunci cand ma gandesc la acest lucru, ma intreb daca nu exista ceva mult mai puternic decat simplul respect si fidelitate cu privire la relatiile dintre Saito Sensei si profesorul sau. Imi imaginez ca Saito Sensei a fost initiat intr-un fel de arta de a trai pe care a ascuns-o in fundul inimii sale si a dus-o cu el in mormant. Pentru mine este vorba despre modelul perfect clasic, intrupat, al esentei artei razboinicului.

• In timp ce generatiile se succed, aceasta parte a vietii lui Saito Sensei tinde a se sterge din memorie sau, sa dispara in profitul istoriei oficiale a Aikido-ului aceea pe care o prezinta autoritatile oficiale ale Aikido-ului prezent. Acest aspect privat al istoriei Aikido-ului - devotamentul de care a dat dovada Saito Sensei care a pus familia sa si pe el insusi la dispozitia lui O Sensei - merita a fi tratata cu respect si recunostinta si ar trebui transmis din generatie in generatie. Cred ca este responsabilitatea mea de a scrie aceste randuri, ca martor direct a unei parti a acestei istorii. 

• Astfel termin aceasta elegie pe care am vrut sa o ofer in onoarea lui Saito Sensei.

• Ma rog din toata inima ca el sa se odihneasca in pace.

Gassho
Palm to Palm,
T.K. Chiba
San Diego, Californie
16 mai 2002

ANTRENAMENTE

KAMIZA din timpul stagiului de la AURAY, FRANTA

In data de  04 septembrie 2012 orele 19H30 se reiau antrenamentele in sala de sport a liceului Nikolaus Lenau.

Va asteptam cu mic cu mare.

Dorobantu Iulian-Costel(Dojo-Cho Aiki-Dojo Timisoara), uke pentru Sensei Daniel TOUTAIN.