A ADAPTA FARA A TRADA

Interviu cu DANIEL TOUTAIN:

A adapta fara a trada

Interiviul a fost acordat lui LEO TAMAKI care a avut amabilitatea sa il publice pe site-ul sau. 

Ii multumesc pe aceasta cale lui Leo Tamaki pentru ca mi-a acordat permisiunea de a traduce acest articol si multe altele ce se gasesc pe site-ul sau si de a le publica pe acest blog.

Daniel TOUTAIN , 6 Dan Iwama Ryu , grad conferit chiar de catre Shihan Morihiro SAITO personal. Intr-o lume a Aikido-ului francez unde membrii curentelor minoritare fac cateodata mult zgomot pentru a se face remarcati suntem in masura sa credem ca ne gasim in fata unui prozelit care predica cu credinta noilor convertiti. El nu este nimic. Nu exista cuvinte amare nici discursuri ascutite. Daniel TOUTAIN este unul dintre rarii experti care au stiut sa integreze armonios toate etapele trecutului sau. El revendica mostenirea maestrului sau Morihiro SAITO Sensei fara a nega restul parcursului sau in Aikido. Intalnire cu unul dintre cei mai mari tehnicieni din generatia sa la care mesajul trece dincolo de tehnica.

Cand a-ti inceput sa practicati Aikido?

Prima data am auzit de Aikido de la un coleg de liceu. El a facut chiar si o demonstratie in curte care m-a impresionat. Imi placea acest nume Aikido, ceea ce el ne-a spus despre Aikido, acest fel de a reactiona contra violentei prin non-violenta. Mi-a captat atentia.Colegul a vorbit despre diferite tehnici cu sabie si baston. Era cea magic pentru pustiul care eram. Dar am descoperit cu adevarat Aikido-ul cativa ani mai tarziu, in 1968.

Cine v-a fost primul profesor?

Primul meu maestru a fost Masamichi Noro. Am avut sansa sa fac primii mei pasi in Aikido cu el, in dojo-ul sau ce se gasea in acel timp in plin Pigalle(centrul Parisului:NT). Era un dojo tipic japonez si contrasta puternic cu cartierul foarte aglomerat pe care il traversam inainte de a ajunge la dojo. Sensei Noro avea o personalitate foarte puternica si practica un Aikido foarte impresionant. Am fost cucerit imediat ce l-am vazut si am practicat cu el zece ani din care ultimii doi ca si asistent personal.

Noro Masamichi

Ce insemna a fii asistentul lui Sensei Noro?

Insemna a fi partenerul sau la toate cursurile. Este cel mai minunat fel de a invata. De asemenea consta in a fi prezent tot timpul in dojo si de a asigura antrenamentele colective si private. 

Ce va marcat cel mai mult in practica lui Sensei Noro?

Sensei Noro a avut intotdeauna un talent pentrut miscare. El avea un sens innascut al gesturilor. Practica sa era foarte estetica dar si puternica in acelasi timp. Acest amestec de estetic cu puternic era foarte interesant. Este cineva ce are o libertate impresionanta in corpul sau. Este o calitate ce se gasea in felul de a preda si care ma ajutat sa ma adaptez foarte repede in diferite situatii. Atunci cand ulterior l-am intalnit pe Sensei Tamura ma ajutat sa ma adaptez foarte repede la forma sa de lucru. Cand am practicat Wing Chun am putut de asemenea sa ma adaptez foarte repede la formele acestui stil. Si cand am mers la Iwama m-am adaptat inca o data foarte repede. Cred ca am mostenit de la el aceasta capacitate de adaptare.

Exista inca din acea perioada un proiect in practica lui Sensei Noro de a trece de la Aikido la ceea ce avea sa devina Kinomichi?

In ultimii ani, da. El era deja implicat in aceasta cautare, era in contact cu oameni diferiti, lucra energetic, etc... Eram interesat de cautarile sale dar eram mult prea tanar si avem pofta sa raman in domeniul martial pe care el era pe cale sa il paraseasca. Acesta este si motivul pentru care am plecat.

Kinomichi par maître Noro

In aceeasi perioada l-ati intalnit pe Sensei Tamura?

Da, mi-am continuat practica si l-am cunoscut pe Sensei Tamura. Si aici curentul a trecut foarte repede. Am apreciat foarte repede maiestria sa tehnica. Aikido-ul sau era scurt cu tehnici foarte directe si era in contrast cu cel al lui Sensei Noro care avea tehnici foarte largi, foarte mari cu foarte multa expansiune. Si dincolo de toate acestea inima lui mare. Persoana lui ma sedus imediat. Am avut norocul sa fiu acceptat ca elev si i-am urmat invataturile intr-o forma intensiva pe timpul mai multor ani. In acea perioada erau organizate regulat stagii pentru instructori ce durau o saptamana la care participam mereu, de asemenea se organizau stagii deschise tuturor in Franta si in strainatate. Eram tot timpul prezent si am putut sa petrec foarte mult timp langa el pentru ca dormeam in acelasi hotel, serveam masa impreuna, ii pliam hakama, ii purtam bagajele, etc... Eram destul de apropiat de el in aceea perioada si asta a durat 4 ani. Dupa aceea eu m-am mutat in Bretania(departament din nord-estul Frantei) si sistemul de stagii de o saptamana pentru instructori nu sa mai prelungit, deci lucrurile au evoluat diferit si l-am vazut din ce in ce mai rar.

A-ti mentionat tehnicitatea lui Sensei Tamura dar el este uneori criticat din acest punct de vedere...

Eu cred ca practica sa era foarte subtila. Sunt desigur multe persoane care fac comentarii dar cred ca ei nu privesc lucrurile cum trebuie. Exista la el aceasta subtilitate in practica, acel fel inteligent de a aplica tehnicile in diferite situatii, in functie de morfologia sa. Deseori oamenii au o viziune prea fixa despre Aikido. Este adevarat ca sunt baze, lucruri ce trebuiesc respectate altfel ajungem sa facem cine stie ce deoarece, ca si in muzica nu putem improviza asa, trebuie intai sa exersam gamele. Dar dupa exersarea bazelor suntem liberi, Aikido este un principiu pe care fiecare il va exprima. Nu este o tehnica, tehnica serveste pentru a intelege principiul. Ceea ce Sensei Tamura degaja prin practica sa sunt principiile Aikido-ului.

Tamura Nobuyoshi

In final l-ati cunoscut pe Sensei Saito.

Nu, m-am orientat mai intai spre artele martiale chinezesti. In aceea perioada imi puneam intrebari despre aspectul concret al Aikido-ului si am vrut de asemenea sa vad un pic si in afara Aikido-ului. Inainte avusesem cateva experiente in Judo si in Karate si practicasem timp de cativa ani Iaido. Dar de aceasta data m-am orientat spre artele martiale chineze care ma atrageau de ceva timp. Am descoperit Wing Chun si m-am antrenat patru ani cu un maestru chinez ce locuia la Londra. Mergeam la Londra si il invitam in dojo-ul meu foarte des. Era o practica diferita ce le-am propus-o elevilor mei cei mai vechi. Nino Bernardo, maestrul chinez, era chinez dar avea un nume portughez pentru ca era originar din Macao. Era un elev si reprezentant in Europa al lui Wong Shun Leung, un elev direct al lui Yip Man. Era un specialist in Chi Sao, lucrul energiilor cu mana. Erau forme un pic diferite dar gaseam foarte multe puncte comune cu Aikido-ul in aceasta practica. Lucrul asupra liniei centrale, a conduce centrul adversarului, etc...La un moment dat am fost chiar tentat sa creez ceva intre Aikido si Wing Chun. Am vorbit despre asta cu maestrul meu dar mi-am dat seama ca experienta ce o aveam in Wing Chun nu era suficienta, ca era prea devreme, dar mai ales ca fiecare disciplina are specificul ei si ca doar daca esti un geniu poti creea un amestec. Si eu sunt departe de a fii un geniu.(Zambete)

Spuneti-mi daca practicarea Wing Chun a schimbat ceva in Aikido-ul practicat de dumneavoastra? Si daca da a mai ramas ceva din Wing Chun in ziua de astazi?

Am gasit multe puncte in comun cu Aikido Iwama in masura in care avem ca scop de a nu lasa nici o parte a corpului descoperita si unde lucram foarte mult pe incercarea de a controla centrul de echilibru al partenerului. Wing Chun-ul mi-a permis probabil sa inteleg aceste lucruri foarte repede si de a privi cu alti ochi Aikido-ul, mai ales ceea ce ne arata Sensei Saito. Poate ca aceste detalii mi-au scapat inainte dar sunt detalii ce erau prezente in practica lui Sensei Saito si care le-am remarcat imediat.




Wing Chun si-a demonstrat foarte bine utilitatea in caz 
de auto-aparare. Dumneavoastra credeti ca Aikido are acelasi potential?

Practicat intr-un anume fel Aikido poate fi o auto-aparare. Dar nu este vorba doar de tehnica, mai sunt si alte lucruri care intervin. Este de asemenea vorba despre personalitate, de increderea in sine, de forta mentala. Disciplina propriu-zisa nu este de ajuns, este vorba de individ in primul rand.

In final dupa aceasta perioada cand a-ti practicat Wing Chun la-ti intalnit pe Sensei Saito?

Da, asa este. Sensei Saito nu imi era necunoscut, bineinteles. Ca si multe alte persoane din generatia mea descoperisem practica sa prin intermediul primelor sale carti si filmulete, filmulete de 8mm la aceea vreme. Le foloseam pentru practica noastra in special pentru practicarea armelor. Cand l-am cunoscut pe Sensei Saito a fost o adevarata revelatie pentrut mine. Am avut sansa ca de la primul stagiu sa trec prin mainile sale pentru ca el ma luat de mai multe ori ca partener. Lucru ,am aflat mai tarziu, pe care el il facea foarte rar(Sensei Saito nu avea obiceiul sa foloseasca ca uke pe cineva pe care nu il cunostea «NT»). Acolo am simtit. Pentru ca intre a intelege pe baza unui film si a simti este altceva. Acolo am simtit in ce masura era un maestru si am simtit controlul sau. I-am fost prezentat si el ma acceptat imediat ca uchi-deshi. Cateva luni mai tarziu eram in dojo-ul Fondatorului la Iwama. Am continuat sa practic sub indrumarea sa timp de zece ani. Mergeam peste tot unde era prezent in Europa, l-am invitat chiar eu in Franta de trei ori pentru stagii foarte mari, dar mai ales in timpul acestor zece ani am fost in Japonia de douzeci de ori. De obicei mergeam in medie de doua ori pe an pentru a petrece sejururi ca uchi-deshi ce variau de la o luna la zece zile. La fiecare cinci luni mergeam la Iwama.

 

Saïto Morihiro et Daniel Toutain (Iwama)

Cand a-ti mers in dojo-ul Fondatorului Aikido la Iwama a-ti simtit ceva foarte special, imi imaginez.

Bineinteles este un dojo pe care il vazusem doar in filme ca si alte persoane. Dar domnea o atmosfera foarte particulara si nu va ascund ca m-i sa facut pielea ca de gaina cand am trecut de poarta. Eram ca si intr-un vis, pluteam pe un nor. Imaginati-va antrenamentele in acel dojo incarcat de istorie si de energie! Oricine putea simti ca exista ceva unic. Sa-l vezi pe Sensei Saito care se antrena acolo si care continua sa pastreze invatamintele Fondatorului Morihei Ueshiba, era un privilegiu. Imaginati-va intensitatea cursurilor atunci cand era prezent, in centrul dojo-ului, in fata unui mic grup de elevi, observand si corectand fiecare gest. Era ceva exceptional. Cand ma intorceam in Franta simteam o mare lipsa.

Ce crede-ti ca O-Sensei a adus artelor martiale?

Este o intrebare buna(zambeste).Cred ca in principiile Aikido-ului este ceva universal. Uneori artele martiale clasice sunt destul de mult marcate de catre cultura si de perioada in care sau nascut. Dar eu gasesc ca arta Fondatorului se situeaza dincolo de timp si de frontiere. Principiile sale pot atinge toata lumea. Acum calatoresc mult deoarece sunt invitat sa tin stagii in diferite tari. Pot ajunge din Rusia in Africa de Nord de la un wekend la altul si exista cateodata contraste foarte puternice. Dar imi dau seama ca Aikido-ul poate atinge toti oamenii. De altfel O-Sensei vorbea despre arta pacii si de uniunea oamenilor. Astazi mai mult ca niciodata este mai degraba un mesaj de stiri.




Cum definiti dumneavoastra Aikido-ul?

Scopul Aikido-ului este de a se armoniza cu partenerul. Dar atentie foarte des exista confuzie, foarte multe persoane cer persoanei din fata sa de a se armoniza cu persoana lor.(Zambete) Acolo este deja un inceput fals. Scopul Aikido-ului este de a se armoniza cu persoana din fata sa. Aceasta inseamna ca trebuie sa se adapteze la o situatie la care nu se pot schimba circumstantele. Daca transferam toate acestea in viata de zi cu zi este evident ca nu vom putea modifica evenimentele. In schimb putem schimba felul personal de a raspunde si de a actiona. Aici incep sa intervina principiile Aikido-ului. Si tehnicile sunt aici pentru a ne face sa intelegem cum trebuie sa procedam. Aspectul fizic este simbolic dar permite prin repetitie, prin exersare de a integra in inconstient principii care vor fi aplicate spontan in viata de zi cu zi. Pentru ca intr-o situatie de urgenta nu reactionam cu ceea ce am inteles dar reactionam cu ceea ce am integrat complet in interiorul propriu. Moralitatea Aikido-ului este de a raspunde la violenta cu non-violenta. Este o arta martiala care este non-violenta. Deci nu sunt tehnici care trebuiesc a fi eficiente pentru a distruge pe cineva. Nu este absolut deloc scopul Aikido-ului. Aikido-ul este o cale de desavarsire personala. De aceea cu Aikido nu putem spune ca avem un scop precis de atins. Nu se termina niciodata, este o punere sub semnul intrebarii si o cautare de a progresa permanenta pentru ca lucram Aikido cu persoana proprie si nu cu cei din jur. Fondatorul spunea ca Aikido-ul este ca si o oglinda a propriei persoane. Dar nu trebuie sa confundam, nu o oglinda in care sa ne admiram(zambete). O oglinda pentru a ne corecta, pentru a ne ameliora.

In ziua de azi exista multe curente diferite de Aikido. Ce parere aveti despre asta?

Eu sunt deschis la toate cautarile din moment ce exista o cautare sincera si mai ales coerenta, adica ceea ce se spune sa corespunda practicii. Plecand de aici fiecare este liber. Nu imi pot permite sa judec ceea ce fac marii maestri. Nu am decat o umila pozitie de respect. Maestrul meu Sensei Saito, preda Aikido-ul Fondatorului care a fost singurul sau profesor timp de 23 de ani. Imi amintesc foarte bine ca in prima zi cand am ajuns la Iwama unul din primele lucruri pe care mi le-a spus a fost: "Aici eu nu predau stilul meu propriu de Aikido, nu am creat un alt stil, nu am aceasta libertate. Predau in dojo-ul Fondatorului deci eu trebuie sa predau ceea ce el preda".Sensei Saito era foarte strict pe anumite puncte precise, puncte pe care O-Sensei insista. El era intransingent pe aceste puncte caci considera ca lucrul in kihon(lucrul static cu prize ferme:NT), lucrarea bazelor, este fundamentala. Dar in acelasi timp el ne spunea ca acest tip de lucru ne duce incetul cu incetul la lucrul in ki no nagare(lucrul fluid, curgator:NT), si ca in cele din urma toate acestea conduce spre ceva pe care Fondatorul il numea Takemusu Aiki, adica posibilitatea de a crea la infinit tehnici ca o sursa ce nu seaca niciodata. De altfel Sensei Saito ne spunea ca spre sfarsitul vietii sale O-Sensei vorbea mai mult despre Takemusu Aiki decat de Aikido. Spunea de asemenea: "Apoi veti putea sa creati propriul vostru Aikido. va fi Takemusu Aiki, o sa aveti propria voastra forma". Fara indoiala exista oameni care au atins sau depasit deja acest stadiu si care au creat altceva. Atata timp cat principiile Aikido-ului sunt conservate putem considera ca este Aikido. Am gasit ca alti maestri, mai ales Sensei Nishio, au avut cautari si practici interesante.

Ce v-a impresionat cel mai mult la Sensei Saito?

Sensei Saito avea un simt al sincronizarii extraordinar. Gasesc, atunci cand ma uit la filme cu el, felul de a se sincroniza al lui O-Sensei. Indiferent de viteza atacului nu il vedeam niciodata sa se grabeasca, sa accelereze pentru a face o tehnica. Era mereu in timp bun fara a se grabi, cu o mare usurinta. Si ca unul ce trecut prin mainile sale stiu ca in acelasi timp in gesturile ce le executa el aveau o mare putere. Era ca un munte in miscare.In ziua de azi Sensei Saito este referinta mea dar am fost de asemenea impresionat de catre Sensei Noro si Sensei Tamura pe care i-am urmat si care mi-au fost modele numerosi ani. Datorita lor am continuat sa practic Aikido. Ei mi-au adus foarte multe lucruri si voi avea mereu foarte multa recunostinta pentru ei.


De ce Sensei Saito a numit practica sa Iwama ryu Aikido?

Sensei Saito spunea: "Aici, Fondatorul Aikido-ului practica in felul acesta". Sensei Saito era capabil sa ne arate cum practica Fondatorului a evoluat timp de 23 de ani, timpul cat el i-a fost elev. El insista asupra faptului ca O-Sensei nu facea diferenta intre practica cu mainile goale si practica cu armele care era un unic si acelasi lucru. Ken-ul si Jo-ul fac parte din Aikido. De aceea se numesc Aikiken si Aikijo. Nu trebuiesc confundate cu alte scoli. Exista foarte multe scoli de sabie sau de baston, toate fiind respectabile, dar nu trebuiesc confundate cu ceea ce Fondatorul a creat. Acest ansamblu Sensei Saito n-i l-a transmis. El a folosit numele de Iwama ryu Aikido pentru a face diferenta de ceea ce este prezentat sub numele de Aikido.

Sensei Saito a adus ceva evolutii la ceea ce el a 
invatat?

Da, in pedagogia sa. Am sa va dau un exemplu. Predare armelor aceea pe care o pastram in ziua de azi a fost codificata de el. El a decompus miscarile pentru ca oamenii sa poata intelege ceea ce fac si sa practice fara a se rani inainte de a trece la un stadiu mai dinamic. Atunci cand debutam in practicarea Aikiken-ului si a Aikijo-ului in timpul miscarilor inlantuite de catre doi practicanti, fiecare face o miscare atunci cand ii vine randul. Astfel este posibil de corecta si de a intelege detaliile miscarii, a invata a se plasa, etc...Dupa aceea putem trece la forma awase, adica armonizarea cu partenerul, dar facand tot timpul pauze intre fiecare tehnica. In final ajungem la o forma total fluida unde Aikido-ul devine un tot si unde nu mai exista descompunere. Sensei Saito a invatat direct forma fluida de la Fondator pentru ca era felul traditional de predare. Se transmitea direct de la maestru la elev si lucrul se facea fara vorba, se urmareau senzatiile. Maestrul il ghida pe elev. Evident aceasta forma de transmitere nu este posibila atunci cand avem de-a face cu un grup numeros de elevi deci Sensei Saito a inceput sa sistematizeze tehnicile. Sensei Saito avea in general vorbind un sens al organizarii predarii pe care eu nu l-am vazut in alta parte. Era cu adevarat un geniu al pedagogiei si toti cei care i-am fost apropiati am fost uimiti ca-ci el detinea arta de a simpifica lucrurile complicate pentru a le face accesibile tuturor. De aceea cursurile de pedagogie ma fac sa zambesc un pic. Pe parcursul vietii mele am intalnit foarte des persoane care se pricep de minune sa complice lucrurile simple.(zambete) Eu cred ca am avut posibilitatea de a cunoaste mai bine detaliile muncii lui O-Sensei Morihei Ueshiba datorita lui Sensei Saito.


Saïto Morihiro et Daniel Toutain (Iwama)

Sensei Saito era recunoscut pentru severitatea sa. Cum se petrecea zi de zi?

Era foarte strict, foarte sever. Se intampla ca uneori sa se supere, sa tipe la o persoana pentru greselile tehnice ce le facea. Si toti cei care au fost la Iwama cunosc faimosul "dame" (gresit; NT). Dar in schimb el nu tipa niciodata la individ, el tipa la greseala. Mustrarile sale nu erau axate pe persoana propriu-zisa erau axate pe eroarea comisa. In anumite perioade ale anului in timpul cursului de arme ce se tinea dimineata eram cateodata doar 10 sau 15 elevi. De cateva ori el a tinut antrenamente in timpul zilei cand nu eram decat 4 sau 5 elevi. Imaginati-va practicand sub privirea mai mult decat atenta si puternica a unui maestru ca el. Se producea o puternica presiune si ne facea sa dam tot ce era mai bun din noi. Prezenta sa era simtita foarte puternic, cu o mare intensitate.

A-ti avut parte de multi "dame"?

Ah, am avut parte efectiv de "dame".(Zambete) Dar istoria faimosului "dame" a devenit amuzanta. Seara fiecare intreba pe un altul "De cati "dame" ai avut parte?" Dar de fapt era un semn bun. Erau corectari si le priveam pozitiv. Sunt sigur ca inca le merit .(Zambeste)

Dumneavoastra a-ti schimbat ceva fata de invataturile lui Sensei Saito, in felul de a preda sau in tehnica?

Am ramas fidel felului sau de a preda dar in mod sigur am introdus si personalitatea mea. In pedagogia sa Sensei Saito a lasat multe chei pe care le utilizez si incerc la randul meu sa aduc lucruri dar respectand principiile. Dar tot timpul pentru a ajunge la aceea forma unde Aikido-ul este fluid, instinctiv si se poate adapta la situatia de pe moment intr-o libertate totala.





O munca fizica ca de exemplu ridicarea de greutati sau stretching sunt importante in practicarea Aikido-ului?

Aikido-ul insusi este complet, mai ales cand lucram si armele. Tot ceea ce avem nevoie pentru a practica Aikido este prezent in practica Aikido. Chiar si in practica cu mainile goale exista o munca musculara atunci cand lucram cu densitate, cu o anumite rigoare a prinderilor si al plasarii soldurilor. Acum ca pe langa Aikido mai ridicam si greutati sau alergam nu este cea incompatibil. Dar nu este necesar pentru a practica Aikido. Este altceva care nu are nimic de-a face cu Aikido-ul. A ridica greutati pentru a deveni mai puternic in Aikido este o greseala. In Aikido nu vorbim deloc despre putere musculara, vorbim despre kokyu. Este cu totul altceva. Am vazut japoneze micute si fragile la Iwama care aveau un kokyu fantastic pentru ca se ancorau in sol, pentru ca faceau tehnica in momentul care trebuia. Altfel Aikido-ul era rezervat doar culturistilor. Un punct pe care Sensei Saito insista foarte mult, si el il cita aici pe Fondator, era ca Aikido-ul a fost creat pentru toata lumea, barbati, femei, tineri, batrani. Principiile Aikido-ului pot fii aplicate de catre toata lumea.

Ce este kokyu?

Este in acelasi timp o respiratie corecta in timpul miscarii, o plasare a soldurilor si o tehnica corecta.





Sensei Saito vorbea despre ki?

Foarte rar. El vorbea despre kokyu. Folosea tot timpul acest termen cand arata o tehnica. Spunea:  " Normal daca voi face-ti tehnica asa cum trebuie, daca practicati cu kokyu, energia, ki-ul, va circula intr-un mod bun". Dar el nu facea exercitii specifice si nu tinea discursuri in legatura cu asta. De altfel el vorbea foarte putin. El preda foarte mult prin exemplu.

Cum ar trebui sa se comporte un uke, sa blocheze sau sa coopereze?

Calea de mijloc nu a fost niciodata usor de inteles de catre oameni. In Dojo-ul Fondatorului exista o fraza "Folosirea fortei si opunerea sunt interzise in acest Dojo". Ceea ce semnifica, ca blocarea tehnicilor nu ajuta in a progresa deoarce in Dojo ceea ce facem este a studia. Nu trebuie sa confundam a prinde ferm si a ataca cu sinceritate si a ataca avand deja intentia de a bloca tehnica pe care stim ca partenerul o v-a face. Stim ca facem parte dintr-o schema unde studiem tehnica. Vom raspunde deci la un atac intr-o situatie data. Daca aceasta situatie este schimbata nu mai aplicam aceeasi tehnica si cateodata acest lucru creeaza confuzie. Cel mai bun exemplu este lucrul cu armele. Daca sunte-ti prea moale cea mai usoara lovitura va v-a face sa scapati arma, sa va pierdeti centrul de echilibru si nu veti mai avea nici o posibilitate sa atacati sau sa inaintati(irimi:NT). Daca sunteti prea dur, prea rigid acest fapt va face vulnerabil de asemenea pentru ca in fata voastra exista o lama de sabie care va poate taia sau un baston care va poate impunge. Ar trebui sa fiti capabili ca in acelasi timp sa asociati o forma de forta si de energie cu fluiditate. Si in lucrul cu mainile goale ar trebui sa aveti aceeasi stare. De aceea lucrul cu armele este foarte important pentru a integra senzatii in practica cu mana goala. Foarte des Sensei Saito ne spunea ca atunci cand practicam cu mainile goale sa ne gandim ca la practica cu arme si invers ca atunci cand practicam cu arme sa ne gandim ca practicam cu mainile goale. In acelasi sens el spunea: "Cand practicati cu mainile goale o persoana ce va priveste trebuie sa aiba impresia ca aveti o sabie in mainile voastre"





Crede-ti ca antrenamentul cu armele este esential?

Am sa va raspund citandu-l pe Sensei Saito caruia cineva i-a formulat aceeasi intrebare. El a raspuns astfel: "Daca cineva studiaza doar lucrul cu mainile goale dar cu un profesor ce cunoaste armele din Aikido si le practica, cu siguranta ca el va studia un Aikido corect cu forme bune ale corpului". Dar el adauga mereu: "Dar o persoana care va practica si armele de asemenea v-a avea o practica mult mai frumoasa si mai precisa".

Care este importanta loviturilor(atemi) in Aikido?

Este fundamental. Este 99% din Aikido. Nici o tehnica nu este posibila fara atemi. Observam inca de la miscarile de baza in ce moment atemi trebuie aplicat si in ce fel. Evident in practica fluida atemi devine mai putin evident. Atemi-urile in Aikido nu sunt facute pentru a distruge, sunt facute pentru a creea o diversiune. In schimb trebuie ca atemi-urile sa fie eficiente daca sunt date altfel diversiunea nu va putea fi creata. De aceea lucrul cu armele ofera o putere si o densitate a loviturii. Atemi-urile din Aikido sunt specifice pentru ca sunt vizate puncte vitale si sunt foarte precise pentru fiecare tehnica.

Saïto Morihiro et Daniel Toutain (Iwama)

Sensei Saito lucra in mod special loviturile printr-o practica de tip makiwara(instrument pentru a fi lovit folosit in antrenamentele de karate:NT)?

Nu, dar el a practicat Karate si destul de mult Kendo cand era tanar. Foarte des ne arata diferentele intre formele predate in Iaido sau Kendo si Aikiken.

Ce crede-ti explicatiile sau senzatiile sunt mai importante in timpul predarii?

In Japonia oamenii nu pun intrebari unui profesor, ei ii acorda incredere maxima. Ei aplica imediat chiar daca nu au inteles, chiar daca vor intelege mai tarziu. Face parte din cultura japoneza, este modul lor de a gandi. In schimb in Occident functionam de maniera diferita. Oamenii vor sa inteleaga inainte de a face pentru ca asa vor avea incredere. Nu putem schimba acest lucru pentru ca este asa de secole. Este un alt mod de a fi. Cred ca sunt bune ambele moduri de a fi. A dori a folosi doar o singura metoda ne poate face sa trecem pe langa foarte multe lucruri. Daca analizam lucrurile doar din punct de vedere cartezian trecem pe langa senzatii. Dar daca din contra nu functionam decat pe baza senzatiilor exista fara dubiu lucruri pe care le vom intelege mult mai tarziu. Eu personal am fost impregnat timp de multi ani cu ambele feluri de a fi si deci incerc sa fac un compromis de a lua ceea ce este mai bun de la fiecare sistem pentru a preda. Incerc sa lucrez in acelasi timp pe baza senzatiilor si sa explic intr-un fel logic de ce functioneaza sau de ce nu.




Crede-ti ca este important de participa la stagii sau de a practica cu maestrii diferiti?

Sensei Saito spunea:"Merge-ti si vedeti o multime de profesori, priviti, alegeti si practicati ceea ce va convine mai bine. Mergeti si vedeti lucruri diferite, imbogatiti-va". Deci da, este un lucru bun. Dar totul este de a detecta esentialul si de a nu se indeparta. Nu este bine nici daca mergem sa vedem o gramada de profesori, vom ciuguli de la stanga si de la dreapta si asa vom avea impresia ca vom deveni mai buni.

Practica din suwari-waza dispare din numeroase Dojo-uri. Crede-ti ca aceasta practica este utila?

Cred ca si aici trebuie sa practicam cu masura. Lucrul din genunchi aduce o sensibilitate, o stabilitate, un simt al plasamentului si un bun echilibru. Ne obliga sa folosim forta soldurilor ca-ci, in astfel de situatii forta bratelor si a umerilor devine inutila. Acum bineinteles ne vom rani daca practicam prea mult si mai ales daca ne deplasam gresit. Normal Aikido-ul este bazat pe gesturi naturale deci nu exista exces in miscare. Trebuie sa ramanem foarte stransi, foarte centrati foarte logici in functie de mecanica corpului. In acest fel nu ar trebui sa existe raniri. Cei care predau trebuie sa supravegheze ca debutantii nu se deplaseaza in pozitii in care articulatiile sunt in tensiune excesiva sau in unghiuri dificile. Din momentul in care facem lucrurile corect si intr-o buna masura nu vor exista probleme.


Practica individuala este importanta?

Da. In Aikido in mod esential este vorba de practicarea de suburi. Sensei Saito mi-a spus cu mult timp in urma:"Lucreaza suburi in fiecare zi si vei vedea cum va progresa practica ta cu mainile goale". M-am gandit ca probabil are dreptate dar nu am inteles cu adevarat vorbele sale inainte sa incep sa lucrez suburi o ora si jumatate in fiecare dimineata timp de un an. Exista de asemenea si o anecdota in privinta importantei pe care sa o dam acestui gen de practica. In timpul ultimelor sale zile, cand paralizat fiind era intins in patul sau un uchi-deshi a venit sa isi i-a la revedere. Sensei Saito si-a adunat ultimele puteri si i-a spus murmurand: "Nu uita sa faci suburi..."




Este important de a cunoaste cultura japoneza, de a intelege radacinile Shinto ale Aikido-ului?

Este bine de a avea cateva notiuni de japoneza si ar trebui cel putin de a avea o curiozitate asupra culturii, este evident. Dar de aici la a vorbi japoneza, a deveni tu insuti aproape japonez eu cred ca ar trebui demistificat. Nu avem nevoie de a deveni japonezi sau de a vorbi japoneza pentru a intelege Aikido-ul. Este deschis pentru toata lumea.

Care este rolul gradelor? Se pare ca O-Sensei a adoptat sistemul mai tarziu.

Dupa cele spuse de Sensei Saito este ceva ce nu avea nici o importanta pentru O-Sensei. In gluma spunea: "Daca vreti eu pot sa va dau 10 Dan". In termeni absoluti nu are nici un sens. In schimb aceste grade pot fi un reper. Este o unealta pedagogica care are utlitatea sa pentru ca se pot crea etape pentru a studia o programa. Dar a se face un scop in sine din asta este o greseala.

Care este situatia curentului Iwama ryu in ziua de azi?

Sensei Saito nu desemnat niciodata un sucessor. El nu a considerat niciodata ca unul dintre elevii sai este mai valoros decat altul. Era ca un tata sau ca un bunic cu copii sai. Era de asemenea inca una din particularitatile sale. Putea fi foarte sever, chiar dur, dar el era iubit de toata lumea pentru ca era foarte inimos. In felul asta ne-a invatat pe noi Aikido. Il observam in micile lucruri cotidiene, prin atentia pe care le-o purta celor din jurul sau. Nu avea nevoie sa vorbeasca timp de doua ore despre filozofia Aikido-ului ca-ci el o demonstra in
 fiecare din actiunile sale.




A-ti editat doua DVD-uri asupra lucrului cu ken-ul si cu jo-ul. Vreti sa ne vorbiti un pic despre ele?

In aceste doua DVD-uri am vrut sa ofer debutantilor notiuni simple pentru a vedea si lucra bazele din Aikiken si Aikijo. Am aratat suburi-urile si toate exercitiile pe care le putem lucra singuri, kata-urile de Jo, primele exercitii de baza cu partener, etc...

Aveti de gand sa face-ti si altele?

Da, voi continua. Le voi face in saptamanile ce vor veni. Programa este imensa, va cuprinde de asemenea lucrul cu mana goala atat kihon cat si ki-no-nagare, aplicatiile, variatiile, bukidori, ken tai jo, etc...O sa ajung probabil la 10 sau 12 DVD-uri ca sa acopar programa completa.





In cat timp crede-ti ca o sa le realizati?

(Zambete) Nu stiu deloc dar mi-am gasit timp acum sa fac aceasta munca pe care oamenii mi-o cer de multi ani. Cum sunt destul de perfectionist prefer sa am timp destul pentru a le face bine. Vor fi unelte bune pentru elevii din scoala noastra care sunt mai indepartati si care sunt sigur ca vor fi incantati sa aibe aceste DVD-uri. Le va permite sa isi aminteasca anumite lucruri. In plus stim foarte bine ca atunci cand studiem un DVD sau chiar in timpul unui curs sunt lucruri pe care le descoperim doar dupa ce am vazut tehnica de sute de ori. Gasim mereu lucruri noi. La acest nivel este de asemenea un suport de curs interesant.

 


Un cuvant de incheiere?

Intr-o zi Sensei Saito a fost intrebat: "Ce sfat puteti sa da-ti practicantilor de Aikido". El a dat un raspuns foarte scurt si foarte simplu: "Sa aleaga un profesor bun".
Indiferent de domeniu este ceva fundamental.

Multumesc Sensei